miercuri, 16 septembrie 2009

Sfaturi din batrani (2)

Nu zii hop! pana nu ai sarit, te-ai intors si ai verificat daca ai sarit pe partea buna a gardului. In plus, mai poti verifica daca se mai pisa cineva in partea ta de gradina, respectiv daca vecinul din partea cealalta are tot ce-i trebuie in ograda ca sa supravietuiasca autonom. Daca totul e ok pana aici, poti sa zici hop.

marți, 15 septembrie 2009

Sfarturi din batrani (1)

In facultate am invatat: Comunicarea de calitate se face cu o cultura generala solida.

Prima mea sefa spunea: Marketingul se face cu mult bun simt.

Actuala mea sefa spune: Vanzarile se fac cu nesimtire.

joi, 10 septembrie 2009

Din vorba in vorba

Din cand in cand se mai arunca in media cate o expresie atat de nimerita si de mulata pe actualitate, ca fiecare telespectator care urmareste stirile de la ora, 5, 7, 8,30 sau alte stiri de ultima ora (si un sfert) isi zice "da, frate, asta este! asta-i adevarul! ce bine or zis-o astia de la TroTtelV!" Ca acum un an cand o inceput Euro sa creasca ca nebunul si cineva asa de bine o inteles drama macroeconomica si socio-culturala ca o zis ca Euro o sa treaca de pragul psihologic de 4 lei. Cata acuratete, cata finete in exprimare, cata intuitie cand acel jurnalist (anonim) a radiografiat pur si simplu constiinta colectiva si a afirmat ca avem un prag psihologic pentru cursul valutar!! Ei bine, de atunci euro a trecut si de pragul psihologic de 4,1 Lei, apropiindu-se vertiginos de 4,2 - o alta piatra de hotar - si, intre timp o ajuns Radio Oltenia sa anunte ca Euro se pregateste -isi ia avant - sa depaseasca pragul psihologic de 4,2753467!!!! Constiinta colectiva se clatina, doamnelor si domnilor, nimeni nu poate prezice cum vor reactiona consumatorii cand pentru un Euro vor fi nevoiti sa scoata din buzunar 4,2753477 Lei noi! Dar ca sa nu credeti ca sciu un blog despre drama schimbului valutar...

Acum cativa ani, mai exact in vremea cand bateam bulevardele Bucurestiului intre o facultate si alta ca sa dau admitere, inclazirea globala a dat prima lovitura sub centura -sau cel putin prima mediatizata ca pe inceputul Apocalipsei - si temperaturile au sarit de pragul psihologic de 40 de grade (sau sa fi fost 45?). Un meteorolog cu stofa de copywriter a zis atunci ca avem cod rosu. Toropeala ca toropeala, canicula ca (da, stiu) canicula si caldura ca (iar) caldura, dar cod rosu?!?! Ce se va intampla cu viata romanului dintotdeauna, granarul Europei devastat de seceta, pensionarii patriei sub hausarest (accentul pe e, va rog). Si asta a fost doar inceputul... Dupa canicula, a urmat viitura (alt cuvant). Cod galen de vijelie, combinat cu cod rosu de ploi, cod portocaliu de fulgele si cod verde pentru politicienii iesiti pe teren, sau mai bine zis pe noroi, sa-si faca PiAr. De cand cu bine mediatizatele calamitati naturale, la rubrica meteo nu se mai vorbeste sec si monoton ca la rubrica horoscop, ci ca-n filmele cu FBI, in coduri si culori expresive. Daca intr-un film de action codu galben ar fi ceva serial killer jumatate alien care decimeaza populatia new yorkului (nu vreti sa stiti ce-i ala cod rosu), la noi se arunca zilnic la tv pentru un pic de vanticel si niste ploi, culmea, in septembrie.

Aaanyway, nici despre vreme nu intentionam sa scriu un blog, si nici despre simtul acut al dramei ce caracterizeaza psihicul roman, si pe care-l intetesc cu iscusinta posturile tv de toate soiurile, ci despre geniul celor care produc expresiile astea. Ca nu vorbim de alde Andrei Gheorghe care numa in jocuri de cuvinte si alte faze se exprima, vorbim de meteorologul de la Piatra Plaiului, care tocmai se afla la fata locului unde se afla tot timpul si care s-o exprimat cum s-o exprimat, si care a dat posteritatii o expresie cum n-a mai fost (pentru ca, fara ca macar sa o stie, el s-a nascut poet). Ok, deci ceea ce vroiam sa zic, este ca daca as avea o agentie de publicitate eu i-as angaja si pe nenea meteorolog, si pe fatuca cu pragu, si pe moldoveanu care i-o zis la inundatie viitura, pentru ca toti trei, si multi altii de care nu imi mai amintesc, au avut prezenta de spirit si acel je ne sais quoi, sa spuna pe bune si s-o dea mai departe.

duminică, 6 septembrie 2009

dor de duca

Trebuie sa dau multi bani si sa merg foarte departe ca sa vad ceva mai maret decat problemele mele marunte. Nu vreau vacanta ca sa ma relaxez, ci ca sa vad ce locuri frumoase exista pe lumea asta si sa-mi dau seama ca daca nu fac alegerile potrivite la momentul potrivit o sa raman unde sunt toata viata. Vreau sa plec altundeva doar ca sa vad ca exista.