Sie haben’s ja gut gemeint, die Städtebauer, als sie in den 60ern die Ruhr-Uni errichteten: Wald-und-Wiesen-Niemandsland und mittendrin der Campus aus modernem Beton. Jetzt hat der Dreck die Klötze verfärbt, die sechsspurige Schnellstraße frisst sich durchs Gelände, Lüftungstürme ragen in den Himmel, und die Pflasterplatten poltern dumpf, wenn die Studenten darübergehen. Grau macht depressiv – vielleicht. Doch es ist das Grün, das Angst macht. Nicht bei Tag, da gibt es keine Probleme. Aber nach einem Abendseminar im Wintersemester, nach einer Party auf dem Nachhauseweg. Die Wege, die von der U-Bahn in die Wohnheimsiedlung führen, sind einsam, baumbestanden. Und manchmal bleibt nur der Trampelpfad durchs Laerholzwäldchen. Wie dunkle Säulen ragen da die Buchen in den Himmel. Ein paar Laternen werfen fahles Licht, lassen groteske Schattenmonster torkeln. Hier hat der Vergewaltiger mehrere Mädchen von hinten gepackt, ihnen das Messer an die Kehle gesetzt, hat sie die Böschung hinabgezerrt, zwischen Farnbüsche und totes Laub. Ein paar Meter in die Schwärze genügen.
S-a raspandit zvonul ca in zona umbla un violator. Prietenul prietenei cuiva l-ar fi vazut de curand langa camin si ar fi anuntat politia. Cunoscutul cunoscutei l-ar fi vazut chiar la un chef in fata caminului. Se spune ca n-ar trebui sa iesim noaptea singure din camin. Amu, nu stiu ce sa cred, daca se vorbeste aiurea si se traduce gresit dintr-o limba in alta, sau daca chiar trebuie evitate plimbarile sub clar de luna. Pana una alta google-ul trimite doar la ceva Serienvergewaltiger prins in 2002 si la un caz izolat in iunie. Ezit intre sa ma crizez ca bunicile care urmaresc stirile de la ora 5 si sa fac misto cu superioritate de fiecare data cand o domnisoara se cere acompaniata 3 metri in fata caminului. Vrem totusi sa fim prevazatori si luam masuri: pentru ridicat moralul Filmabend cu Deathproof-ul lui Tarantino. Sure makes me wanna kick ass...
It's times like these cand ma gandesc la Bucuresti si al sau cartier de pensionari Drumul Taberei...
luni, 6 octombrie 2008
joi, 2 octombrie 2008
SOS: Rafa
A venit momentul sa va povestesc despre colegul meu de apartament Rafa. Rafa este spaniol si are vreo 2 m inaltime. Cu toti cei doi metri ai lui l-am speriat de mama focului cand a ajuns in apartament: l-am intampinat gaelle si cu mine ca doua zane si i-am turuit toata povestea noastra si a apartamentului iar in momentul in care am inchis gura el a disparut si nu l-am mai vazut 2 zile.
Intr-un final se pare ca si-a facut curaj sa dea iar ochii cu noi si s-a intors acasa. S-a intors acasa cu un fotoliu. de unde? de la gunoi!!!! Il vazusem cu cateva zile inainte parasit langa cusca cu tomberoane, ud si murdar si mi-a scapat o glumita ca haha, hai sa-l luam in casa. Se pare ca si lui Rafa i-a venit aceeasi idee si poate pentru ca are capacitatea fizica de a transporta singur un fotoliu imens sau poate pentru ca nu are experienta de a fi trait in aceeasi casa cu bunicu-mio, s-a hotarat sa si-l (respectiv sa ni-l) insuseasca. Si in stilul lui caracteristic, a adus fotoliul si a disparut cateva zile.
Dupa ce am incercat vreo 5 produse hiperchimice de curatat, l-am dat dracului (pe fotoliu, nu pe Rafa) si am continuat sa folosim bucataria ca si cum nu ar avea un fotoliu mare si jegos in mijloc, la fel cum foloseam apartamentul, ca si cum n-ar sta si un spaniol cu 3 capete mai mare ca mine in el.
Until one fine day cand am ajuns acasa si am gasit o masa. Desi scorojita si murdara, asta nu era culeasa de la ghene, ci primita de la un Juan sau Carlos care redecora. Am pus-o intr-un colt al bucatariei, si, la fel ca pe fotoliu, am ignorat-o. Noi chiar avem o bucatarie destul de mare incat sa putem ignora complet doua piese de mobilier si totusi sa avem loc. Si-apai unde-s doua mai intra una....
Ieri Rafa a mai gasit un fotoliu. Tot la gunoi. Na in momentul in care si al doilea fotoliu a ajuns in bucatarie, s-a revoltat gospodina din mine, am pus piciorul in prag, am zis vreo doua cu frate si am decis sa nu mai ignor mobila care creste la noi in bucatarie. Ca-n povestea cu Herr Keuner la care a venit die Gewalt si l-a facut sclav si peste 7 ani Herr Keuner a zis "nein". Nu, n-am aruncat fotoliile, ci am tras o patura peste ele, iar pe masa am tras un ghiveci cu ierburi iar acum avem o bucatarie ca-n emisiunile de pe pro7. Metaforic vorbind, ma astept sa-si dea jos Rafa costumul de Rafa inchis cu un fermoar can MIB iar de sub pielea de spaniol bronzat sa apara Sonya Kraus si sa ne faca cu ochiul.
Intr-un final se pare ca si-a facut curaj sa dea iar ochii cu noi si s-a intors acasa. S-a intors acasa cu un fotoliu. de unde? de la gunoi!!!! Il vazusem cu cateva zile inainte parasit langa cusca cu tomberoane, ud si murdar si mi-a scapat o glumita ca haha, hai sa-l luam in casa. Se pare ca si lui Rafa i-a venit aceeasi idee si poate pentru ca are capacitatea fizica de a transporta singur un fotoliu imens sau poate pentru ca nu are experienta de a fi trait in aceeasi casa cu bunicu-mio, s-a hotarat sa si-l (respectiv sa ni-l) insuseasca. Si in stilul lui caracteristic, a adus fotoliul si a disparut cateva zile.
Dupa ce am incercat vreo 5 produse hiperchimice de curatat, l-am dat dracului (pe fotoliu, nu pe Rafa) si am continuat sa folosim bucataria ca si cum nu ar avea un fotoliu mare si jegos in mijloc, la fel cum foloseam apartamentul, ca si cum n-ar sta si un spaniol cu 3 capete mai mare ca mine in el.
Until one fine day cand am ajuns acasa si am gasit o masa. Desi scorojita si murdara, asta nu era culeasa de la ghene, ci primita de la un Juan sau Carlos care redecora. Am pus-o intr-un colt al bucatariei, si, la fel ca pe fotoliu, am ignorat-o. Noi chiar avem o bucatarie destul de mare incat sa putem ignora complet doua piese de mobilier si totusi sa avem loc. Si-apai unde-s doua mai intra una....
Ieri Rafa a mai gasit un fotoliu. Tot la gunoi. Na in momentul in care si al doilea fotoliu a ajuns in bucatarie, s-a revoltat gospodina din mine, am pus piciorul in prag, am zis vreo doua cu frate si am decis sa nu mai ignor mobila care creste la noi in bucatarie. Ca-n povestea cu Herr Keuner la care a venit die Gewalt si l-a facut sclav si peste 7 ani Herr Keuner a zis "nein". Nu, n-am aruncat fotoliile, ci am tras o patura peste ele, iar pe masa am tras un ghiveci cu ierburi iar acum avem o bucatarie ca-n emisiunile de pe pro7. Metaforic vorbind, ma astept sa-si dea jos Rafa costumul de Rafa inchis cu un fermoar can MIB iar de sub pielea de spaniol bronzat sa apara Sonya Kraus si sa ne faca cu ochiul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)