Azi am intrat prima data intr-un jacuzzi. Pentru cei care INCA nu stiu - nu cred sa fie multi- eu am jacuzzi acasa. Da, cada mea face bule. Nu, nu sunt putred de bogata. Cand m-am mutat aici am instaurat o regula: no jacuzzi unless: a) esti foarte deprimata sau b) e o ocazie speciala if you know what i mean. Asa ca de cand m-am mutat aici NU am incercat jacuzziul. Ei bine azi m-am gandit ca, singura acasa fiind, nu poate dovedi nimeni ca n-a fost nici a nici b. So...screw it, let's do it! And I did... Cum sa va zic eu....e tha shit. better than pot, better than chocolate, better than little puppies, better than christmas, better than the summer holidays, better than your first kiss, better than your best kiss, better than whiskey-red bull, better than skipping school, better than high-school, better than Massive Attack live in concert, better than pizza, better than nailing an interview, better than Trainspotting, better than Windows 7, better than Faust, better than cars, better than frappe din chill, better than pie, better than sex. ok maybe not better than sex.... Anyway, you get the picture. Si Dumnezeu a facut jacuzzi, si a fost bine.
Doar ca povestea nu se termina asa. Povestea se termina cu mine iesind din cada si observand ca in baie sunt 3 cm de apa pe jos. Cu mine luand galeata, mopul, ligheanul si tot ce am mai prins prin mana si incercand sa strang un lichid. Mult lichid. Se termina cu juma de ora de inmuiat mopul in balta, stors in galeata si aruncat in buda. Imbracata in prosop. Pe ritmuri de jazz. Mirosind a cocos.
Iar daca se dovedeste ca am inundat-o pe vecina de jos, povestea merge mai departe....
luni, 30 noiembrie 2009
duminică, 29 noiembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
Către ţărişoara mea
Draga Romania,
Încep prin a-ţi mulţumi pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună. Îţi mulţumesc pentru orăşelul ardelean mic şi curat, pentru parcul cetăţii şi Sibiu Plays, pentru Bruk şi moştenirea săsească, pentru coada de la Păltiniş şi tabăra de la Cisnadioara, pentru Bucureşti şi greva Metrorex. Îţi mulţumesc pentru oamenii pe care mi i-ai adus în cale, pentru cei nelipsiţi din amintirile din liceu şi din toate planurile de viitor, pentru cei care mi-au ţinul pe post de familie în Bucureşti şi cei care ar veni de la 1000 de km să mă vadă. Îţi mulţumesc şi pentru oamenii trecători, pentru cei care nu mă cunosc şi nici n-ar vrea, pentru cei de care mă feresc sau cei pe care n-o să îi întălnesc niciodată, dar cărora le datorez ceea ce am, ceea ce pot.
Acestea fiind zise, dragă România, te anunţ că între noi totul s-a terminat. M-am săturat de ţărănime, mitocănie şi fiţe, de prejudecăţi şi vorbe aruncate în vânt, de birocraţie şi secretare frustrate. România, ţara unde totul merge prost dar nimeni nu e de vină. Unde dai bani pentru diplome universitare, bani pentru examene, bani pentru bac, bani pentru admitere, bani pentru meditaţii, bani pentru joburi, bani pentru carnet de şofer, bani ca să nu dai mai mulţi bani. Ţara în care nimeni nu ştie nimic, dar toată lumea are o părere. Ţara promisiunilor şi a soluţiilor de cârpeală. Ţara fără demnitate istorică, fără personalitate şi fără plan de viitor. Unde trebuie să stai cu mâna pe geantă şi cu ochii în patru. Unde sar câinii la tine în miezul zilei şi nu reacţionează nici un om din jur. Ţara unde te duci la vot şi două ore mai târziu ţi se închide uşa în nas, unde îl votezi pe unul ca să nu iasă altul şi oricine ar ieşi, tot aşa te fură. Ţara unde eşti luat de prost până ajungi prost, până ajungi să crezi că e ok, că aşa e viaţa, aşa merg lucrurile.
Dragă România, sper să ne încheiem socotelile şi să ne despărţim în condiţii bune. Să-mi amintesc că mi-ai fost dragă şi nu că m-ai futut de câte ori ai avut ocazia. Iar din seara asta, sper să-mi amintesc muzica de vioară şi nu faptul că după două ore de aşteptat NU am putut intra la vot. Să-mi amintesc că s-a strigat "Hai la vot" şi nu că a fost degeaba. Şi să-mi imaginez că şi dacă aş fi votat, nu s-ar fi schimbat nimic, şi nu că mi-a fost interzis un drept garantat de constituţie. Şi poate să-mi amintesc ce bancuri am mai auzit cât timp aşteptam....
Cu drag,
...
Încep prin a-ţi mulţumi pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună. Îţi mulţumesc pentru orăşelul ardelean mic şi curat, pentru parcul cetăţii şi Sibiu Plays, pentru Bruk şi moştenirea săsească, pentru coada de la Păltiniş şi tabăra de la Cisnadioara, pentru Bucureşti şi greva Metrorex. Îţi mulţumesc pentru oamenii pe care mi i-ai adus în cale, pentru cei nelipsiţi din amintirile din liceu şi din toate planurile de viitor, pentru cei care mi-au ţinul pe post de familie în Bucureşti şi cei care ar veni de la 1000 de km să mă vadă. Îţi mulţumesc şi pentru oamenii trecători, pentru cei care nu mă cunosc şi nici n-ar vrea, pentru cei de care mă feresc sau cei pe care n-o să îi întălnesc niciodată, dar cărora le datorez ceea ce am, ceea ce pot.
Acestea fiind zise, dragă România, te anunţ că între noi totul s-a terminat. M-am săturat de ţărănime, mitocănie şi fiţe, de prejudecăţi şi vorbe aruncate în vânt, de birocraţie şi secretare frustrate. România, ţara unde totul merge prost dar nimeni nu e de vină. Unde dai bani pentru diplome universitare, bani pentru examene, bani pentru bac, bani pentru admitere, bani pentru meditaţii, bani pentru joburi, bani pentru carnet de şofer, bani ca să nu dai mai mulţi bani. Ţara în care nimeni nu ştie nimic, dar toată lumea are o părere. Ţara promisiunilor şi a soluţiilor de cârpeală. Ţara fără demnitate istorică, fără personalitate şi fără plan de viitor. Unde trebuie să stai cu mâna pe geantă şi cu ochii în patru. Unde sar câinii la tine în miezul zilei şi nu reacţionează nici un om din jur. Ţara unde te duci la vot şi două ore mai târziu ţi se închide uşa în nas, unde îl votezi pe unul ca să nu iasă altul şi oricine ar ieşi, tot aşa te fură. Ţara unde eşti luat de prost până ajungi prost, până ajungi să crezi că e ok, că aşa e viaţa, aşa merg lucrurile.
Dragă România, sper să ne încheiem socotelile şi să ne despărţim în condiţii bune. Să-mi amintesc că mi-ai fost dragă şi nu că m-ai futut de câte ori ai avut ocazia. Iar din seara asta, sper să-mi amintesc muzica de vioară şi nu faptul că după două ore de aşteptat NU am putut intra la vot. Să-mi amintesc că s-a strigat "Hai la vot" şi nu că a fost degeaba. Şi să-mi imaginez că şi dacă aş fi votat, nu s-ar fi schimbat nimic, şi nu că mi-a fost interzis un drept garantat de constituţie. Şi poate să-mi amintesc ce bancuri am mai auzit cât timp aşteptam....
Cu drag,
...
sâmbătă, 31 octombrie 2009
viata de student
Cand pleci la facultate...
...dupa o saptamana dai primul chef
...dupa o luna ajugi prima data sambata dimineata acasa, si nu mai stii din ce crasma ai venit
...dupa 6 luni aduci primu tip acasa
si dupa doi an speli prima data geamurile!
...dupa o saptamana dai primul chef
...dupa o luna ajugi prima data sambata dimineata acasa, si nu mai stii din ce crasma ai venit
...dupa 6 luni aduci primu tip acasa
si dupa doi an speli prima data geamurile!
miercuri, 16 septembrie 2009
Sfaturi din batrani (2)
Nu zii hop! pana nu ai sarit, te-ai intors si ai verificat daca ai sarit pe partea buna a gardului. In plus, mai poti verifica daca se mai pisa cineva in partea ta de gradina, respectiv daca vecinul din partea cealalta are tot ce-i trebuie in ograda ca sa supravietuiasca autonom. Daca totul e ok pana aici, poti sa zici hop.
marți, 15 septembrie 2009
Sfarturi din batrani (1)
In facultate am invatat: Comunicarea de calitate se face cu o cultura generala solida.
Prima mea sefa spunea: Marketingul se face cu mult bun simt.
Actuala mea sefa spune: Vanzarile se fac cu nesimtire.
Prima mea sefa spunea: Marketingul se face cu mult bun simt.
Actuala mea sefa spune: Vanzarile se fac cu nesimtire.
joi, 10 septembrie 2009
Din vorba in vorba
Din cand in cand se mai arunca in media cate o expresie atat de nimerita si de mulata pe actualitate, ca fiecare telespectator care urmareste stirile de la ora, 5, 7, 8,30 sau alte stiri de ultima ora (si un sfert) isi zice "da, frate, asta este! asta-i adevarul! ce bine or zis-o astia de la TroTtelV!" Ca acum un an cand o inceput Euro sa creasca ca nebunul si cineva asa de bine o inteles drama macroeconomica si socio-culturala ca o zis ca Euro o sa treaca de pragul psihologic de 4 lei. Cata acuratete, cata finete in exprimare, cata intuitie cand acel jurnalist (anonim) a radiografiat pur si simplu constiinta colectiva si a afirmat ca avem un prag psihologic pentru cursul valutar!! Ei bine, de atunci euro a trecut si de pragul psihologic de 4,1 Lei, apropiindu-se vertiginos de 4,2 - o alta piatra de hotar - si, intre timp o ajuns Radio Oltenia sa anunte ca Euro se pregateste -isi ia avant - sa depaseasca pragul psihologic de 4,2753467!!!! Constiinta colectiva se clatina, doamnelor si domnilor, nimeni nu poate prezice cum vor reactiona consumatorii cand pentru un Euro vor fi nevoiti sa scoata din buzunar 4,2753477 Lei noi! Dar ca sa nu credeti ca sciu un blog despre drama schimbului valutar...
Acum cativa ani, mai exact in vremea cand bateam bulevardele Bucurestiului intre o facultate si alta ca sa dau admitere, inclazirea globala a dat prima lovitura sub centura -sau cel putin prima mediatizata ca pe inceputul Apocalipsei - si temperaturile au sarit de pragul psihologic de 40 de grade (sau sa fi fost 45?). Un meteorolog cu stofa de copywriter a zis atunci ca avem cod rosu. Toropeala ca toropeala, canicula ca (da, stiu) canicula si caldura ca (iar) caldura, dar cod rosu?!?! Ce se va intampla cu viata romanului dintotdeauna, granarul Europei devastat de seceta, pensionarii patriei sub hausarest (accentul pe e, va rog). Si asta a fost doar inceputul... Dupa canicula, a urmat viitura (alt cuvant). Cod galen de vijelie, combinat cu cod rosu de ploi, cod portocaliu de fulgele si cod verde pentru politicienii iesiti pe teren, sau mai bine zis pe noroi, sa-si faca PiAr. De cand cu bine mediatizatele calamitati naturale, la rubrica meteo nu se mai vorbeste sec si monoton ca la rubrica horoscop, ci ca-n filmele cu FBI, in coduri si culori expresive. Daca intr-un film de action codu galben ar fi ceva serial killer jumatate alien care decimeaza populatia new yorkului (nu vreti sa stiti ce-i ala cod rosu), la noi se arunca zilnic la tv pentru un pic de vanticel si niste ploi, culmea, in septembrie.
Aaanyway, nici despre vreme nu intentionam sa scriu un blog, si nici despre simtul acut al dramei ce caracterizeaza psihicul roman, si pe care-l intetesc cu iscusinta posturile tv de toate soiurile, ci despre geniul celor care produc expresiile astea. Ca nu vorbim de alde Andrei Gheorghe care numa in jocuri de cuvinte si alte faze se exprima, vorbim de meteorologul de la Piatra Plaiului, care tocmai se afla la fata locului unde se afla tot timpul si care s-o exprimat cum s-o exprimat, si care a dat posteritatii o expresie cum n-a mai fost (pentru ca, fara ca macar sa o stie, el s-a nascut poet). Ok, deci ceea ce vroiam sa zic, este ca daca as avea o agentie de publicitate eu i-as angaja si pe nenea meteorolog, si pe fatuca cu pragu, si pe moldoveanu care i-o zis la inundatie viitura, pentru ca toti trei, si multi altii de care nu imi mai amintesc, au avut prezenta de spirit si acel je ne sais quoi, sa spuna pe bune si s-o dea mai departe.
Acum cativa ani, mai exact in vremea cand bateam bulevardele Bucurestiului intre o facultate si alta ca sa dau admitere, inclazirea globala a dat prima lovitura sub centura -sau cel putin prima mediatizata ca pe inceputul Apocalipsei - si temperaturile au sarit de pragul psihologic de 40 de grade (sau sa fi fost 45?). Un meteorolog cu stofa de copywriter a zis atunci ca avem cod rosu. Toropeala ca toropeala, canicula ca (da, stiu) canicula si caldura ca (iar) caldura, dar cod rosu?!?! Ce se va intampla cu viata romanului dintotdeauna, granarul Europei devastat de seceta, pensionarii patriei sub hausarest (accentul pe e, va rog). Si asta a fost doar inceputul... Dupa canicula, a urmat viitura (alt cuvant). Cod galen de vijelie, combinat cu cod rosu de ploi, cod portocaliu de fulgele si cod verde pentru politicienii iesiti pe teren, sau mai bine zis pe noroi, sa-si faca PiAr. De cand cu bine mediatizatele calamitati naturale, la rubrica meteo nu se mai vorbeste sec si monoton ca la rubrica horoscop, ci ca-n filmele cu FBI, in coduri si culori expresive. Daca intr-un film de action codu galben ar fi ceva serial killer jumatate alien care decimeaza populatia new yorkului (nu vreti sa stiti ce-i ala cod rosu), la noi se arunca zilnic la tv pentru un pic de vanticel si niste ploi, culmea, in septembrie.
Aaanyway, nici despre vreme nu intentionam sa scriu un blog, si nici despre simtul acut al dramei ce caracterizeaza psihicul roman, si pe care-l intetesc cu iscusinta posturile tv de toate soiurile, ci despre geniul celor care produc expresiile astea. Ca nu vorbim de alde Andrei Gheorghe care numa in jocuri de cuvinte si alte faze se exprima, vorbim de meteorologul de la Piatra Plaiului, care tocmai se afla la fata locului unde se afla tot timpul si care s-o exprimat cum s-o exprimat, si care a dat posteritatii o expresie cum n-a mai fost (pentru ca, fara ca macar sa o stie, el s-a nascut poet). Ok, deci ceea ce vroiam sa zic, este ca daca as avea o agentie de publicitate eu i-as angaja si pe nenea meteorolog, si pe fatuca cu pragu, si pe moldoveanu care i-o zis la inundatie viitura, pentru ca toti trei, si multi altii de care nu imi mai amintesc, au avut prezenta de spirit si acel je ne sais quoi, sa spuna pe bune si s-o dea mai departe.
duminică, 6 septembrie 2009
dor de duca
Trebuie sa dau multi bani si sa merg foarte departe ca sa vad ceva mai maret decat problemele mele marunte. Nu vreau vacanta ca sa ma relaxez, ci ca sa vad ce locuri frumoase exista pe lumea asta si sa-mi dau seama ca daca nu fac alegerile potrivite la momentul potrivit o sa raman unde sunt toata viata. Vreau sa plec altundeva doar ca sa vad ca exista.
luni, 31 august 2009
negative vibe
Ioana Sima: chestii pozitive:
Ioana Sima: caini
Ioana Sima: camera curata
Ioana Sima: gel de dus
Ioana Sima: roma
Ioana Sima: septembrie
Ioana Sima: bicicleta
Tiny Popsicle has signed out.
Ioana Sima: caini
Ioana Sima: camera curata
Ioana Sima: gel de dus
Ioana Sima: roma
Ioana Sima: septembrie
Ioana Sima: bicicleta
Tiny Popsicle has signed out.
Sfarsitul verii
Afara e soare dar racorut, e frumos ca la inceput de toamna.
Ieri m-a apucat nostalgia de toamna, dorul de scoala, de pulovere si de nuci culese de pe jos, plimbari pe stradutele din Sibiu si miros de rechizite noi. Si m-am gandit mult la toamna, si si mai mult la ce va fi si cum va fi. Pentru mine anii inca incep toamna. Asta a fost ieri, duminica.
De ieri pana azi s-a schimbat totul. Pare la fel - afara e mai inceput de toamna ca niciodata. Ca in fiecare zi lucratoare m-am trezit, am baut cafeaua, m-am dus la servici, si m-am intors acasa. E normal, nu poti fi nostalgic chiar in fiecare zi. E bine, n-am lucrat mult. Reconfortant, a mai trecut o saptamana.
Nu asta e problema, e luni ca in fiecare alta luni din viata. Si e la fel ca in fiecare zi de cand m-am intors. Si nu stie nimeni ca lumea s-a schimbat de tot, ca s-a golit si s-a intristat, nu vede nimeni si nu pot sa inteleg de ce!
Nimic nu mai e la fel, nici toamna, nici zilele, nici strazile Sibiului pe care n-a calcat niciodata, nici eu, nici planurile, nici nucile, nici patul in care m-am trezit. Si toate par la fel, dar nu pot fi, nu pot, nu pot! Si daca nici o particica de materie pe lumea asta n-ar da de gol ca s-a schimbat ceva, tot e adevarat, s-a dus, a fost si nu mai este si nu va mai fi niciodata. Arat la fel, vorbesc la fel si fac ce as face in mod normal, ce am facut ieri si in orice zi ca ieri.
Nu am murit, nu vreau sa mor. Zambesc la fel de mult ca altadata. Mi-ar placea sa cred ca zambesc altfel, dar poate nici asta nu e adevarat.
Pentru mine anii incep toamna. Dar cui ii pasa?
Ieri m-a apucat nostalgia de toamna, dorul de scoala, de pulovere si de nuci culese de pe jos, plimbari pe stradutele din Sibiu si miros de rechizite noi. Si m-am gandit mult la toamna, si si mai mult la ce va fi si cum va fi. Pentru mine anii inca incep toamna. Asta a fost ieri, duminica.
De ieri pana azi s-a schimbat totul. Pare la fel - afara e mai inceput de toamna ca niciodata. Ca in fiecare zi lucratoare m-am trezit, am baut cafeaua, m-am dus la servici, si m-am intors acasa. E normal, nu poti fi nostalgic chiar in fiecare zi. E bine, n-am lucrat mult. Reconfortant, a mai trecut o saptamana.
Nu asta e problema, e luni ca in fiecare alta luni din viata. Si e la fel ca in fiecare zi de cand m-am intors. Si nu stie nimeni ca lumea s-a schimbat de tot, ca s-a golit si s-a intristat, nu vede nimeni si nu pot sa inteleg de ce!
Nimic nu mai e la fel, nici toamna, nici zilele, nici strazile Sibiului pe care n-a calcat niciodata, nici eu, nici planurile, nici nucile, nici patul in care m-am trezit. Si toate par la fel, dar nu pot fi, nu pot, nu pot! Si daca nici o particica de materie pe lumea asta n-ar da de gol ca s-a schimbat ceva, tot e adevarat, s-a dus, a fost si nu mai este si nu va mai fi niciodata. Arat la fel, vorbesc la fel si fac ce as face in mod normal, ce am facut ieri si in orice zi ca ieri.
Nu am murit, nu vreau sa mor. Zambesc la fel de mult ca altadata. Mi-ar placea sa cred ca zambesc altfel, dar poate nici asta nu e adevarat.
Pentru mine anii incep toamna. Dar cui ii pasa?
vineri, 21 august 2009
Nach der Werbung
Sa zici ca fructele iubesc Granini e ca si cum ai zice ca gainile iubesc puiul la rotisor. Poti sa treci canibalismul prin toate formele de materie vie si tot nu e appealing. Cel mai appealing o reusit Hollywood-ul sa-l faca la vampiri (care oricum nu sunt vii), dar sa fim seriosi, Granini is no count Dracula.
Si totusi, de ce mama naibii beau fructele Granini?!?!?
Si totusi, de ce mama naibii beau fructele Granini?!?!?
miercuri, 12 august 2009
De ce o tipa ar trebui sa se simta mai bine la car-wash decat la coafor
Motivele care m-au facut sa cred ca a merge la car-wash si a merge la coafor ar trebui sa trezeasca aceleasi sentimente in sufletul unei femei, nu sunt chiar asa de aberante precum ar crede unii: in ambele locuri megi daca ai cam neglijat aspectul exterior si e high time sa faci o vizita profesionistilor care te pot ajuta, in ambele lucreaza niste oameni relativ needucati care se cred cei mai smecheri din breasla, in ambele locuri intampini bariere de coolness din ambele parti si, nu in ultimul rand, ambele vizite presupun ca tu, clientul si suferindul, sa predai controlul asupra unui bun de mare pret unui necunoscut care are instrumente infricosatoare in mana.
Daca v-am convins ca aceasta paralela are la baza premise solide si bine ancorate in realitate, haideti analizam de ce pentru o domnisoara neindemanatica - de pilda eu - o spalatorie auto este un loc mai placut decat un coafor. Ca s-o spunem pe bune, la spalatorie lucreaza numai barbati. Si nu din-aia gay, bi sau metro cum intalnesti la Chez Stiliste, ci barbati adevarati, testosteronati, murdari, musculosi si in salopeta. O desfatare pentru ochi! Poti intalni cel mult o tanti matroana careia ii platesti serviciile - dar asta in cazuri rare si si atunci, tanti e timida si simtita si se retrage in gospodaria din spate de indata ce fiii, sotii si nepotii pun piciorul in prag(ul masinii tale). Ma mult chiar, la car wash nu se ocupa un tip de podoaba ta, ci multi, multi, multi. Si daca ai noroc sa fii singurul client, TOTI!!!! Le dai cheia si se arunca zvelti peste bancheta din spate cu aspiratorul intr-o mana si carpa in alta, si o freaca nene pana lucreste!
Pe de alta parte, la coafor te trateaza o tanti sictirita care-si zice stilist pentru ca dupa ce a terminat mediocru scoala profesionala de coafezi a urmat un curs de 3 zile in mangalia de la care s-a ales cu o diploma de participare si cateva poze inramate. Te trateaza cu lene si neatentie, tunde trei suvite, mai barfeste cu cineva, mai tunde, mai pleaca, mai intinde si o intinde!
Toata operatiunea dureaza in ambele locuri cam la fel - sa zicem o jumatate de ora- dar pe cand un coafor -tus/aranjat - te usureaza de peste 40 de lei, o vizita la car-wash - interior/exterior - e undeva pe la 25-30.
Cu ce te alegi la sfarsit? Pai la modul ideal, cu un boost de self esteem in ambele cazuri. Freza noua sau masina lucioasa, oricare ar fi, se cam intorc privirile dupa tine pe strada... Dar sa fim realisti- la coafor sansa sa iesi cu capul in pamanti si o lacrima in coltul ochiului nu-i de neglijat, pe cand la car wash....how wrong can they be?!
Dureaza rezultatul? Nu. Ori ca nu mai reusesti niciodata sa refaci freza iesita de sub mana coafezei, ori ca parchezi masina sub un copac plini de ciori, in orice caz rezultatul e trecator si, in the big picture cam degeaba.
Daca v-am convins ca aceasta paralela are la baza premise solide si bine ancorate in realitate, haideti analizam de ce pentru o domnisoara neindemanatica - de pilda eu - o spalatorie auto este un loc mai placut decat un coafor. Ca s-o spunem pe bune, la spalatorie lucreaza numai barbati. Si nu din-aia gay, bi sau metro cum intalnesti la Chez Stiliste, ci barbati adevarati, testosteronati, murdari, musculosi si in salopeta. O desfatare pentru ochi! Poti intalni cel mult o tanti matroana careia ii platesti serviciile - dar asta in cazuri rare si si atunci, tanti e timida si simtita si se retrage in gospodaria din spate de indata ce fiii, sotii si nepotii pun piciorul in prag(ul masinii tale). Ma mult chiar, la car wash nu se ocupa un tip de podoaba ta, ci multi, multi, multi. Si daca ai noroc sa fii singurul client, TOTI!!!! Le dai cheia si se arunca zvelti peste bancheta din spate cu aspiratorul intr-o mana si carpa in alta, si o freaca nene pana lucreste!
Pe de alta parte, la coafor te trateaza o tanti sictirita care-si zice stilist pentru ca dupa ce a terminat mediocru scoala profesionala de coafezi a urmat un curs de 3 zile in mangalia de la care s-a ales cu o diploma de participare si cateva poze inramate. Te trateaza cu lene si neatentie, tunde trei suvite, mai barfeste cu cineva, mai tunde, mai pleaca, mai intinde si o intinde!
Toata operatiunea dureaza in ambele locuri cam la fel - sa zicem o jumatate de ora- dar pe cand un coafor -tus/aranjat - te usureaza de peste 40 de lei, o vizita la car-wash - interior/exterior - e undeva pe la 25-30.
Cu ce te alegi la sfarsit? Pai la modul ideal, cu un boost de self esteem in ambele cazuri. Freza noua sau masina lucioasa, oricare ar fi, se cam intorc privirile dupa tine pe strada... Dar sa fim realisti- la coafor sansa sa iesi cu capul in pamanti si o lacrima in coltul ochiului nu-i de neglijat, pe cand la car wash....how wrong can they be?!
Dureaza rezultatul? Nu. Ori ca nu mai reusesti niciodata sa refaci freza iesita de sub mana coafezei, ori ca parchezi masina sub un copac plini de ciori, in orice caz rezultatul e trecator si, in the big picture cam degeaba.
marți, 4 august 2009
*
Vai ce trist e blogul asta parasit si esuat. Mie nu-mi vine sa scriu, imi vine sa traiesc si viata nu mai vine odata. Sunt intr-o perioada de tranzitie dar sper sa ies din ea pana la pensie. Sa tranzitez odata catre ziua aia fericita in care sunt om mare, sau macar nu mai sunt om mic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)