duminică, 22 noiembrie 2009

Către ţărişoara mea

Draga Romania,

Încep prin a-ţi mulţumi pentru momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună. Îţi mulţumesc pentru orăşelul ardelean mic şi curat, pentru parcul cetăţii şi Sibiu Plays, pentru Bruk şi moştenirea săsească, pentru coada de la Păltiniş şi tabăra de la Cisnadioara, pentru Bucureşti şi greva Metrorex. Îţi mulţumesc pentru oamenii pe care mi i-ai adus în cale, pentru cei nelipsiţi din amintirile din liceu şi din toate planurile de viitor, pentru cei care mi-au ţinul pe post de familie în Bucureşti şi cei care ar veni de la 1000 de km să mă vadă. Îţi mulţumesc şi pentru oamenii trecători, pentru cei care nu mă cunosc şi nici n-ar vrea, pentru cei de care mă feresc sau cei pe care n-o să îi întălnesc niciodată, dar cărora le datorez ceea ce am, ceea ce pot.

Acestea fiind zise, dragă România, te anunţ că între noi totul s-a terminat. M-am săturat de ţărănime, mitocănie şi fiţe, de prejudecăţi şi vorbe aruncate în vânt, de birocraţie şi secretare frustrate. România, ţara unde totul merge prost dar nimeni nu e de vină. Unde dai bani pentru diplome universitare, bani pentru examene, bani pentru bac, bani pentru admitere, bani pentru meditaţii, bani pentru joburi, bani pentru carnet de şofer, bani ca să nu dai mai mulţi bani. Ţara în care nimeni nu ştie nimic, dar toată lumea are o părere. Ţara promisiunilor şi a soluţiilor de cârpeală. Ţara fără demnitate istorică, fără personalitate şi fără plan de viitor. Unde trebuie să stai cu mâna pe geantă şi cu ochii în patru. Unde sar câinii la tine în miezul zilei şi nu reacţionează nici un om din jur. Ţara unde te duci la vot şi două ore mai târziu ţi se închide uşa în nas, unde îl votezi pe unul ca să nu iasă altul şi oricine ar ieşi, tot aşa te fură. Ţara unde eşti luat de prost până ajungi prost, până ajungi să crezi că e ok, că aşa e viaţa, aşa merg lucrurile.

Dragă România, sper să ne încheiem socotelile şi să ne despărţim în condiţii bune. Să-mi amintesc că mi-ai fost dragă şi nu că m-ai futut de câte ori ai avut ocazia. Iar din seara asta, sper să-mi amintesc muzica de vioară şi nu faptul că după două ore de aşteptat NU am putut intra la vot. Să-mi amintesc că s-a strigat "Hai la vot" şi nu că a fost degeaba. Şi să-mi imaginez că şi dacă aş fi votat, nu s-ar fi schimbat nimic, şi nu că mi-a fost interzis un drept garantat de constituţie. Şi poate să-mi amintesc ce bancuri am mai auzit cât timp aşteptam....


Cu drag,

...

Niciun comentariu: