Afara e soare dar racorut, e frumos ca la inceput de toamna.
Ieri m-a apucat nostalgia de toamna, dorul de scoala, de pulovere si de nuci culese de pe jos, plimbari pe stradutele din Sibiu si miros de rechizite noi. Si m-am gandit mult la toamna, si si mai mult la ce va fi si cum va fi. Pentru mine anii inca incep toamna. Asta a fost ieri, duminica.
De ieri pana azi s-a schimbat totul. Pare la fel - afara e mai inceput de toamna ca niciodata. Ca in fiecare zi lucratoare m-am trezit, am baut cafeaua, m-am dus la servici, si m-am intors acasa. E normal, nu poti fi nostalgic chiar in fiecare zi. E bine, n-am lucrat mult. Reconfortant, a mai trecut o saptamana.
Nu asta e problema, e luni ca in fiecare alta luni din viata. Si e la fel ca in fiecare zi de cand m-am intors. Si nu stie nimeni ca lumea s-a schimbat de tot, ca s-a golit si s-a intristat, nu vede nimeni si nu pot sa inteleg de ce!
Nimic nu mai e la fel, nici toamna, nici zilele, nici strazile Sibiului pe care n-a calcat niciodata, nici eu, nici planurile, nici nucile, nici patul in care m-am trezit. Si toate par la fel, dar nu pot fi, nu pot, nu pot! Si daca nici o particica de materie pe lumea asta n-ar da de gol ca s-a schimbat ceva, tot e adevarat, s-a dus, a fost si nu mai este si nu va mai fi niciodata. Arat la fel, vorbesc la fel si fac ce as face in mod normal, ce am facut ieri si in orice zi ca ieri.
Nu am murit, nu vreau sa mor. Zambesc la fel de mult ca altadata. Mi-ar placea sa cred ca zambesc altfel, dar poate nici asta nu e adevarat.
Pentru mine anii incep toamna. Dar cui ii pasa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
and if you ever get lonely just go to the record store and visit your friends
pentru mine anii încep odată cu vacanţa de vară, numa că de câţiva ani cică nu mai am aşa ceva, deşi eu trăiesc şi respir şi iau decizii ca şi când aş avea. şi de aici se nasc o grămadă de neconcordanţe interioare şi de confuzii...:D câteodată pare chiar amuzant, mai ales dacă se trezesc să intervină (şi o fac foaaaarte des) nostalgiile şi mirarea că adică de ce e totul aşa cum e şi nu aşa cum mi se pare mie că ar trebui să fie.
Trimiteți un comentariu