105 is alive with the soud of muuuusic

am hotarat: 105-ul e cel mai funky autobuz. are cel mai neomegen -adica heterogen- crowd iar procentajul de pensionari e surprinzator de mic la ore de varf. porneste de la gara cu niste tanti fancy care vin de la birou si niste neni bronzati care nu vrem sa stim ce fac si atinge punctul de tensiune maxima la apaca unde urca o haita de muncitori transpirati, uneori la bustul gol, pusi pe glume si limbaj obscen, ca dupa o zi de truda la strung. toata lumea se lipeste de toata lumea, toata lumea e obosita si totusi de fiecare data cobor zambind sau razand la liceul eugen lovinescu. asta pentru ca nu exista zi in care sa nu se incinga cate o conversatie de genu:

nenea transpirat A: "da drumu' la aerul ala conditionat, bah, ce faci? economisesti motorina, ce aia ma-sii etc'
nenea transpirat B din celalalt capat: " e dat drumul, crede-ti ma pe mine, ca lucrez in domeniu"
nenea A nu se lasa convins: " ca animalele stam aici"
nenea B mai da ceva indicatii tehnice in gol, soferul oricum sta in casuta lui si nu aude nimic.
intre nenea A si nenea B un bronzat la caruia ii cedasem eu locul pentru ca a urcat inpingand un carucior arunca ceva gunoi pe geam. tanti de langa incepe sa-ti tina predici despre curatenie si sapte ani de acasa. tanti de langa tanti isi da si ea cu parerea. tanti de langa tanti de langa tanti face comentarii la adresa primariei si a echivalentului getesib din bucuresti. tanti din total alt colt al autobuzului ii da dreptate.
in alta zi s-a incins o conversatie intre total strangers despre o tipa care tragea din punga in autobuz. se pare ca problema nu era ca lua droguri in public, ci ca era tipa....

anyway ideea e ca o tura cu 105-ul e ca un musical. in viata reala toate conversatiile alea -aka the songs- par absurde si incredibly unappropriate dar cumva, puse in contextul unei cutii de metal in care 100 de oameni se calca pe picioare si transpira unul pe altul, everything fits si toata lumea e prietena cu toata lumea. cel putin pana la urmatoarea statie.