De fi-e-ca-re data cand ma duc sa platesc intretinerea e show. Ar trebui sa o platesc mai des, in rate, sa ma duc in fiecare joi sa stau la coada la nenea administratorul in scara B ca e ca la stand-up comedy. Serios, daca e cineva care n-are ce face joi seara, il invit cu drag in uscatorie la o portie de ras pe infundate dupa usa. De cand stau in the crackhouse am platit de 3-4 ori taxele si de fiecare data s-a meritat: barbati care faceau schimb de retede de drob si de sfaturi de cum sa-si creasca fetele pubere, o tanti care se conversa cu pudelul ei, Pufi, un chinuit cu ochii bulbucati de la motul pe care stapana i-l prinsese in frunte cu un elastic de par. M-am intalnit cu vecina care mi-a spart cheful la 4 dimineata si m-a parat sefului de scara ca sunt destrabalata. Am prins discutii despre securitare si despre "ei" si am invatat cum sa ma port daca am ceva de reclamat la vreo institutie de stat: sa-i iau tare si sa-i dau cu amenintarile. Am primit saci de gunoi din partea primarului sectorului sase. Si toate astea pe langa discutiile standard intr-un cartier de pensionari: pensii mici, dureri de spare, vremuri grele.
Azi am fost sa platesc taxele. Cand am ajuns acolo, toata lumea urla, ca de obicei. Iesise tipa care sta in chirie langa uscatorie, o pitipoanca de vreo douaj de ani, si tocmai se lua in gura cu seful de scara ca vorbeste prea tare langa usa ei. Cearta clasica gen "haide dom'le" devenise una personala cu "hai ma", caci se pare ca nu era prima data cand se luau in gura. Si da-i cu handicapati, cu familie, cu jecmaneala, cu amenintari, cu jigniri si atacuri. Tipa, cam prostuta, nu intelegea ca nu e ok sa arate cu degetul catre el, sa-l tutuiasca si sa-i zica sa taca din gura ca-i doar un angajat iar el nu se lasa mai prejos: urla in gura mare ca el nu urla, el vorbeste normal. Dupa vreo 10 minute si cateva fraze patriotice de genul "asociatia de locatari e ca un organ viu, ea lucreaza in fiecare zi pentru noi toti", tipa renunta, la fel ca ala din spatele meu de la coada care se pare ca lasase mancarea pe foc.
All in all e distractiv sa stai in blocul asta. Iti da garantia ca esti ok, ca esti om normal. You may live in the crackhouse, dar altii fumeaza in scara blocului tau, you may scream like a little girl, dar sunt altii muuuult mai isterici decat tine.
Azi am fost sa platesc taxele. Cand am ajuns acolo, toata lumea urla, ca de obicei. Iesise tipa care sta in chirie langa uscatorie, o pitipoanca de vreo douaj de ani, si tocmai se lua in gura cu seful de scara ca vorbeste prea tare langa usa ei. Cearta clasica gen "haide dom'le" devenise una personala cu "hai ma", caci se pare ca nu era prima data cand se luau in gura. Si da-i cu handicapati, cu familie, cu jecmaneala, cu amenintari, cu jigniri si atacuri. Tipa, cam prostuta, nu intelegea ca nu e ok sa arate cu degetul catre el, sa-l tutuiasca si sa-i zica sa taca din gura ca-i doar un angajat iar el nu se lasa mai prejos: urla in gura mare ca el nu urla, el vorbeste normal. Dupa vreo 10 minute si cateva fraze patriotice de genul "asociatia de locatari e ca un organ viu, ea lucreaza in fiecare zi pentru noi toti", tipa renunta, la fel ca ala din spatele meu de la coada care se pare ca lasase mancarea pe foc.
All in all e distractiv sa stai in blocul asta. Iti da garantia ca esti ok, ca esti om normal. You may live in the crackhouse, dar altii fumeaza in scara blocului tau, you may scream like a little girl, dar sunt altii muuuult mai isterici decat tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu